Principiile de mai sus pot fi implementate cu o varietate de tehnologii - de ex. maşina lui Babbage era alcătuită din componente mecanice. Însă singura asemenea tehnologie care s-a dovedit suficient de practică este cea a circuitelor digitale (numerice), circuite electronice care pot efectua operaţii din algebra booleană şi aritmetica binară. Dar primele „circuite” digitale foloseau relee electromecanice pentru a reprezenta stările "0" (blocat) şi "1" (conducţie), aranjate în porţi logice. Releele au fost repede înlocuite cu lămpi electronice - tuburi electronice cu vid, dispozitive 100% electronice, folosite pînă atunci în electronica analogă pentru proprietăţile lor de amplificare, dar care au putut fi utilizate şi drept comutatoare (elemente de bază în construcţia calculatoarelor) de stare, 1→0 sau 0→1.
Aranjînd corect porţi logice binare , se pot construi circuite care execută şi funcţii mai complexe, de exemplu sumatoare. Sumatorul electronic adună două numere folosind acelaşi procedeu (în termeni informatici, algoritm) învăţat de copii la şcoală: se adună fiecare cifră corespondentă, iar „transportul” este transmis către cifrele din stînga. În consecinţă, reunind mai multe asemenea circuite, se pot obţine o UAL şi o unitate de control complete. CSIRAC, unul din primele calculatoare bazate pe arhitectura von Neumann şi probabil cel mai mic asemenea calculator posibil, avea circa 2000 de lămpi (tuburi) - deci chiar şi pentru sisteme minimale e nevoie de un număr considerabil de componente.
Lămpile electronice erau caracterizate de cîteva limitări severe în folosirea lor pentru construcţia porţilor logice: erau scumpe, puţin fiabile, ocupau mult spaţiu şi consumau cantităţi mari de curent. Deşi erau incredibil de rapide faţă de releele electromecanice, aveau şi ele totuşi o viteză de operare relativ limitată. Astfel că începînd din anii 1960 lămpile (tuburile electronice) au fost înlocuite cu tranzistori, dispozitive ce funcţionau asemănător, însă erau mult mai mici, mai rapide, mai fiabile, mai puţin consumatoare de curent şi mult mai ieftine.
Din anii 1960-'70, tranzistorul a fost şi el înlocuit cu circuitul integrat, care conţinea mai mulţi tranzistori, şi firele de interconectare corespunzătoare, pe o singură plăcuţă de siliciu (numită cip). Din anii '70, UAL-urile combinate cu unităţi de control (UC) au fost produse unitar ca circuite integrate, numitemicroprocesoare, sau CPU (Central Processing Unit/unitate de procesare centrală). În timp, densitatea tranzistorilor din circuitele integrate a crescut incredibil, de la cîteva zeci, în anii 70, pînă la peste 100 de milioane de tranzistoare pe circuit integrat, la procesoarele Intel şi AMD din anul 2005.
| Advanced Micro Devices | |
 | |
| Tip | Instituţie Publică (NYSE: AMD) |
|---|---|
| Fondată | 1969 |
| Fondator | W. Jerry Sanders III, Edwin J. Turney Fondatori adiţionali |
| Sediu |  Sunnyvale, California, Statele Unite |
| Zona deservită | globală |
| Oameni cheie | Derrick R. Meyer (Director executiv), (Preşedinte) Héctor De J. Ruiz (Preşedinte executiv) Hal Speed (Manager pe iniţiative strategice) |
| Industrie | Semiconductoare |
| Produse | Microprocesoare Placi de bază chipset-uri Procesoare grafice Calculatoare de buzunar chipseturi multimedia |
| Piaţa de capital | US$ 1.41 miliarde (Noiembrie 2008) |
| Venit | ▲ US$ 6.013 miliarde (2007) |
| Profit brut | ▼ US$ -2.865 miliarde (2007) |
| Profit net | ▼ US$ -3.379 miliarde (2007) |
| Total active | ▼ US$ 11.550 miliarde (2007) |
| Active totale | ▼ US$ 2.990 miliarde (2007) |
| Angajaţi | 15,653 (2008) |
| Slogan | "Smarter choice" |
| Website | AMD.com |
| modifică | |
